La începutul anului 2014, Israel Palestina Mission Network (IPMN) din Presbyterian Church SUA (PCUSA) produse sionismului nedecontate , o broșură de 74 de pagini, care se vinde prin PCUSA de site-ul . Broșura este însoțită de un DVD care utilizează filme, mărturii personale, și-o unilateral narațiune a convinge audiența că sionismul și existența Israelului sunt cauza lipsei de pace în Orientul Mijlociu.
Omniprezent polemica anti-Israel de-a lungul celor opt episoade cuprinse în DVD-ul (ca și ghid de studiu îl însoțește) ar trebui să vină ca o surpriză, având în vedere scopul pentru care a fost înființat IPMN. Această organizație la nivel local a PCUSA a fost "înființată în 2004, cu un mandat de Adunarea Generală denumirea pentru scopul încurajării implicării mai largi și presbiterian mai profundă cu creștinii palestinieni și pleda pentru drepturile omului ale palestinienilor sub ocupație militară. "Din păcate, IPMN a folosit mandatul de activism pro-palestinian ca un pretext pentru demonizarea Israel.
Din nou, acest lucru ar trebui să vină ca o surpriză. IPMN a fost înființată în același an Adunarea Generală (GA) a adoptat o rezoluție "pentru a iniția un proces de etape, cesiune selectiv în corporații multinaționale care operează în Israel." Această rezoluție a fost bazat pe afirmația că "ocupația" de către Israel a teritoriilor palestiniene "au dovedit a fi la baza de fapte rele comise împotriva unor oameni nevinovați pe ambele părți ale conflictului." În 2006, prezbiterienii modificat rezoluția care izolat Israel ca o tinta pentru cesiune, dar în 2012 au votat în favoarea boicotarea produselor fabricate în Cisiordania.
Broșura și DVD însoțește demonstrează că, în scopul de a susține "pentru drepturile omului ale palestinienilor", a IPMN și organizarea acesteia sponsorizarea, PCUSA, consideră necesar să nege sau să ignore amenințări la adresa drepturilor și bunăstarea evreilor de în continuare marca lor de "menținere a păcii".
Sionismul nesoluționat a fost publicat într-un efort de a influența delegați la acest an GA (paisprezece-21 iunie), în cazul în care noua rezoluții anti-Israel sunt pe rolul, cele mai multe dintre ele apel pentru cesiunea de firmele care fac afaceri cu Israelul. Un Rezoluția merge atât de departe ca să pună la îndoială dreptul Israelului de a exista prin apel la denumirea de a revizui sprijinul tradițional pentru o soluție a două state.
Raison d'etre pentru sionism nelichidate
Episodul 1, intitulat "The Rocks Iudeii," este produs și narat de regizor israelian, Ronen Berelovich. Narațiune lui începe cu întrebările: "Când l-am tot merge prost?" Și "Când am evrei și arabi începe urască unii pe alții?" Pentru urma urmei, în conformitate cu povestea prezentat de-a lungul acest DVD și broșura îl însoțește, evrei și arabi trăit în "armonie fără precedent" în Palestina, Africa de Nord și Spania pentru 1300 ani anteriori secolului XX. Potrivit Berelovich, "Totul părea să meargă bine până în secolul al XX-lea." "Dar atunci sa întâmplat ceva."
Această introducere oferă raison d'etre pentru întreaga DVD, care este de a demonstra cât de sionism este rădăcina de lipsa de pace în Orientul Mijlociu. La urma urmei, în conformitate cu narațiunea, încă de la începutul mișcării sioniste ", evreii și arabii au fost la gâtul celuilalt."
Conform acestei poveste, evrei și arabi am inteles foarte bine până la începutul mișcării sioniste în 1897 cu primul Convenția de la Sionist de la Basel Elveția, precum și stabilirea ulterioară a statului Israel. Din punctul de vedere al sionismului nesoluționat , a fost aceste evenimente care au adus un capăt la armonia și pacea între presupus arabi și evrei.
Această narațiune denaturează istorie în două moduri. În primul rând, se minimizează ostilitate arabă și musulmană istoric față de evrei care a existat de la începutul Islamului. Ca o consecință a cuceriri arabe și islamice, evreii și arabii nu au trăit în "armonie" oriunde de 1300 ani.
De fapt, în ultimii 1400 ani, evreii și creștinii - de altfel - au fost persecutați și obligați să trăiască ca cetățeni de categoria a doua, sau dhimmis , oriunde musulmani arabi sunt dominante. Pentru o discuție mai aprofundată a istoriei relațiilor evrei / arabi din Orientul Mijlociu și cerințele de a fi un dhimmi , a se vedea acest articol .
Al doilea mod narativ de sionismului nedecontate denaturează istoria este de ignorarea încercările evrei să trăiască în armonie cu arabii din Palestina, chiar înainte de înființarea statului Israel.
David Ben-Gurion, un promotor de frunte al sionismului și viitoarea primul prim-ministru al Israelului, a recunoscut dreptul de arabi pentru a realiza aspirațiile lor naționale, și, de fapt, a crezut că nu a existat "nici o contradicție de bază între aceste două mișcări naționale." (Efraim Karsh, Palestina Betrayed , Yale University Press, 2010, p.29)
În timp ce stabilește că "evreii au fost determinate pentru a restabili suveranitatea lor în patria lor strămoșească,"
Ben-Gurion, apoi propus ca Palestina să devină un stat evreiesc independent atașat la o federație arab. Acest lucru, în opinia sa, ar permite locuitorilor arabi țării, pentru a evita un statut minoritate fiind legat cu milioane de arabi din țările vecine. "Arabii palestinieni nu va fi sacrificat în așa fel încât sionismul ar putea fi realizat", a argumentat el. "În conformitate cu concepția noastră de sionism, suntem nici doritor nici capabil de a construi viitorul nostru în Palestina în detrimentul arabilor. Arabii palestinieni vor rămâne acolo unde sunt, mulțime lor se va îmbunătăți, și chiar politic nu va depinde de noi, chiar și după ce am ajuns să constituie marea majoritate a populației. "(Efraim Karsh, Palestina trădat p.29)
Acest exemplu una din multele demonstreaza ca evreii și arabii nu au "fost la reciproc gâtul" în modul în care este implicată în narațiunea de sionismului nesoluționat , deoarece aceasta formulare implică faptul că a existat agresiune egal și reciproc din partea ambelor părți , când de fapt, că nu a fost cazul.
Sugestia de agresiune reciprocă este, de asemenea, contrazisă de ultimii 1300 ani de istorie în care cucerire musulmană a dus la evreiesc dhimmitude . Este contrazisă ulterior de mai multe încercările făcute de națiunile arabe pentru a distruge Statul Israel, chiar înainte de înființarea sa în 1948.
Prin urmare, afirmațiile din DVD-ul despre lunga istorie de pace între arabi și evrei sunt necinstit în care acestea sunt realizate în scopul stabilirii fundației istoric fals pe care sionism nedecontate se bazează.
Dar, într-o mișcare evident a nu permite fapte să interfereze cu narațiunea se dorește, opt episoade conținute pe DVD lua publicul într-o călătorie minte-i va schimba prin pseudo conturi "istorice" pline de erori de fapt și omisiuni în scopul de a promova anti Misiunea -Israel de IPMN. Deși există numeroase exemple demne de discuții, există trei încercări de a demoniza și delegitimize sionism și statul Israel, care sunt, probabil, cele mai extraordinar.
Hărți înșelătoare
Ca parte a fundației pentru eronate "istorie", care este prezentat de-a lungul, primul episod se incheie cu o imagine de patru hărți prezentate alături de care descriu chipurile "pierderea de teren palestinian" din 1946 până în prezent. Cu toate acestea, aceste hărți nu sunt corecte, iar conținutul lor este înșelătoare și mis-lider.
Palestina în 1946
Harta Palestina în 1946 arată marea majoritate a terenului ca palestinian, cu un procent foarte mic din țara fiind deținută de evrei. Acest portret de proprietate asupra terenurilor este inexact din două motive.
Primul motiv acest portret este inexact este că, înainte de Mandatului Britanic de 1922, terenul a fost controlată de Imperiul Otoman. În acest timp o mare parte a terenului în cauză a fost desemnată ca miri sau terenuri de stat care, așa cum sa explicat prin acest articol CAMERA , a fost terenurilor agricole peste care s-ar putea "câștiga drepturi limitate de cultivare consistent", dar nu ceva la care s-ar putea obține dreptul de proprietate permanentă, care locuia cu emirul de stat sau local.
Ce înseamnă acest lucru este că, în cele mai multe cazuri, chiar la această zi, teren care este revendicat de palestinieni nu este proprietate privată de acestea. Este un teren care, în urma sistemul otoman, britanicii și acum israelienii au permis să fie utilizate pentru cultivare. Dar, așa cum a fost teren de stat înainte de Mandatului britanic, este teren de stat acum.
Prin urmare, nu este istoric precis pentru a descrie orice terenului ca "palestinian" în 1946.
Al doilea motiv reprezentarea de proprietate asupra terenurilor palestinian în 1946 este inexact este faptul că încă de la Declarația Balfour din 1917, Palestina a fost desemnat ca o patrie evreiască de dreptul internațional. În urma Declarația Balfour, mandatul pentru Palestina din 1922 a avut loc a terenului pentru "stabilirea în Palestina a unui cămin național pentru poporul evreu", bazat pe recunoașterea "conectarea istoric al poporului evreu cu Palestina și la motivele pentru reconstituirea lor de origine națională în această țară."
Mandatul pentru Palestina a fost un document cu forță juridică obligatorie convenit în unanimitate de către cincizeci și unu de state membre ale Ligii Națiunilor, precursoarea Organizației Națiunilor Unite. Este un acord cu caracter obligatoriu care stabilește dreptul legal de evrei să se stabilească oriunde în aria geografică numită Palestina, care a fost definit ca toată țara dintre râul Iordan și Marea Mediterană.
Articolul 6 din mandatului prevede că "administrația Palestina, asigurându-se că drepturile și poziția altor segmente ale populației nu se aducă atingere în timp ce, va facilita imigrația evreiască în condiții adecvate și încurajează, în colaborare cu agenția evreiască menționat la articolul 4, de decontare în apropiere de evrei pe teren, inclusiv terenuri de stat și terenuri de deșeuri care nu sunt cerute în scopuri publice. "
După dispariția Ligii Națiunilor, Curtea Internațională de Justiție a continuat să recunoască valabilitatea mandatului, care este, de asemenea, conservate prin articolul 80 din Carta Națiunilor Unite. Articolul 80 "păstrează intacte toate drepturile acordate de evrei în temeiul mandatului pentru Palestina, chiar și după expirarea mandatului la 14-15 mai 1948. "
Prin urmare, sionismul nesoluționat e rolul din oricare din țară în timp "palestinian", teren pe care a fost pierdut în Israel după 1946 (care este de 24 ani de la Mandatul pentru Palestina) nu este numai inexact, dar este necinstit. Această descriere induce în eroare publicul, în scopul de a promova poziția anti-Israel Israel Palestina misiunii rețelei.
Planul Partition ONU din 1947
Cea de a doua Harta reprezintă împărțirea țării în două state în forma propusă de planul de partiție Organizației Națiunilor Unite , care a fost aprobat în 1947. Această hartă creează o impresie falsă sugerând că terenul atribuit Israel de planul ONU a fost uscat, care ar avea dominată de palestinieni dacă israelienii nu l-au luat de la ei în timpul Războiului de Independență din 1948.
Cu toate acestea, nu palestinienii deținut acest teren. În 1947, toată țara a fost parte a Mandatului Britanic, a avut loc la încredere pentru o patrie evreiască. Înainte de a Mandatului Britanic, terenul a fost deținută de Imperiul Otoman.
Naratorul, de asemenea, nu arată că statele arabe au respins teren care le sunt oferite rămâne neschimbată planul de distribuție, preferând insteadto merge la război, din cauza refuzului lor de a accepta un stat evreiesc în Palestine.As Liga Arabă Secretarul Azzam Pasha a spus reprezentanților Agenției evreiești David Horowitz și Abba Eban la 16 septembrie 1947
Lumea arabă nu este într-o stare de spirit compromițătoare. E probabil, domnul Horowitz, că planul tău este rațional și logic, dar soarta națiunilor nu este decisă de logică rațională. Națiunile nu concede; ei lupta. Tu nu va primi nimic prin mijloace pașnice sau de compromis. Puteți, poate, pentru a primi ceva, ci doar prin forța brațelor. Vom încerca să vă învingă. Nu sunt sigur că vom reuși, dar vom încerca. Am reușit să alunge cruciaților, dar pe de altă parte, ne-am pierdut Spania și Persia. Se poate ca vom pierde Palestina. Dar e prea târziu pentru a vorbi de soluții pașnice.
Ca urmare a refuzului arabe de a accepta existența unui stat evreu, divizia de terenuri demonstrat de-a doua harta nu sa întâmplat. Și totuși, filmul produs de IPMN descrie țară în timp palestinian.
Este important să rețineți că nu s-au schimbat în aproape șaptezeci de ani. Toate eforturile de a negocia pacea - indiferent de cât de mult Israel oferă, chiar în ziua de azi - descompun, ca urmare a aceleiași refuzului în lumea arabă a compromis cu privire la existența Israelului ca stat evreu, a declarat atât de clar de Azzam Pasha în 1947.
După Războiul de Șase Zile din 1967
Al treilea Harta prezinta aparent cum pământul a fost împărțit în urma Războiului de Șase Zile din 1967, arătând contururi actuale din Gaza și Cisiordania. Ce va pe harta nu dezvăluie, însă, este faptul că palestinienii nu a avut niciodată suveranitatea asupra oricărui din această țară.
Înainte de a războiului din 1967 cu Israelul, Gaza a fost ocupat de Egipt și Iordania a ocupat ilegal Cisiordania - care a fost numit astfel pentru că a fost pe malul vestic al râului Iordan, în raport cu Iordania.
Israelul nu a luat pământul de la palestinieni, dar a dobândit-o ca urmare a câștiga un război de apărare împotriva Egiptului și Iordaniei.
Vizitatorii sunt, de asemenea, nu spune, că în ciuda faptului că acest pământ nu a fost teren palestinian, pentru a începe cu, pe 16 septembrie 2008, fostul prim-ministru Ehud Olmert a făcut o ofertă fără precedent de teren pentru pace. El a oferit Mahmoud Abbas, toate din Cisiordania și Gaza minus câteva blocuri majore de decontare. El a oferit schimburi de terenuri în schimbul acelor blocuri de decontare și suveranitatea asupra Muntele Templului.
Dar Autoritatea Palestiniană a refuzat oferta și Abbas nu sa mai întors la masa negocierilor.
Diviziile Land Începând de astăzi
Harta finală arată cantitatea mare de teren aparținând Israel, cu doar Gaza și Zona A a Autorității Palestiniene ca aparținând palestinienilor. Acest lucru dă impresia falsă că nu ateriza în zona A este "deținută" de Israel. Acest lucru ignoră faptul că zona B, care cuprinde aproape douăzeci și cinci la sută din Cisiordania este considerat teritoriu disputat și se află sub administrare palestinian.
Mai mult decât atât, în timp ce afișarea hărților, naratorul relatează că Israelul "cucerit" 80 la suta a terenului în 1948, și "cucerit" 20 la suta rămas în 1967. Nu se spune nimic despre faptul că ambele războaie au fost războaie de auto- Apărare pe care s-au precipitat de arabi, în scopul de a distruge statul Israel.
Cu alte cuvinte, războaiele nu au fost începute de Israelfor thepurposeofconquering uscat, dar au fost luptat ca răspuns la agresiune arab.
Faptul că aceste harti nu sunt corecte, faptul că conținutul lor este înșelătoare și mis-conducere, iar faptul că narațiunea însoțește afișarea hărților omite informații care este esentiala pentru o adevărată înțelegere a contextului și istoria zonă de uscat în Israel demonstrează motivația din spatele sionismului nedecontate, care este de a demoniza și delegitimize sionismului și Israel.
Manipularea moștenirea Holocaustului
Episodul 2, intitulat "Mituri istorice", are dr Ilan Pappe, un profesor israelian de istorie, vorbind la Clubul de Presă Național de Australia. După o scurtă prezentare asupra a ceea ce el identifică "mitologii" la fel de comune considerate fapt istoric în Israel, a existat o Q și A timp. În timp ce aceste întrebări și răspunsuri tot înclinat spre narațiunea palestinian și a reflectat o vedere hotărît negativ al lui Israel, a existat o întrebare care a provocat o reacție deosebit de scandalos.
Când a fost întrebat cât de importantă Holocaustul a fost în psihicul israelian, Pappe a recunoscut că este important istoric din cauza traumei evidente a evenimentului. ". Este în mod constant manipulat" Cu toate acestea, pentru Pappe, moștenirea mai notabil al Holocaustului este "rolul foarte important", pe care îl joacă în psihicul israelieni din cauza modului El a spus:
Aspectul cel mai distructiv a manipulării Holocaustului din Israel este de Arbitraj clar că se face între ceea ce naziștii au făcut evreilor și ceea ce palestinienii reprezintă. De fapt, fiecare fel te uiti la ea în Israel, dacă este muzeul Holocaustului din Ierusalim, sistemul educațional, modul în care Holocaustul este memorat în școli, există o legătură clară între naziști și palestinieni; și anume nu vrei sa se intample din nou, pentru că se confruntă cu un alt destructor potențial. Și cred că acest lucru este într-adevăr coruperea sufletul israelian evreului într-un mod care face nu numai pace imposibil, dar de fapt nu permite o societate normală a dezvolta și prospera.
În afară de natura incongruent de o declarație care implică faptul că națiunea cea mai dezvoltată și cea mai prosperă din Orientul Mijlociu nu a reușit să "dezvolte și să prospere", Pappe nu menționează două aspecte importante:
În primul rând, Pappe nu reușește să abordeze că Marele Muftiu al Ierusalimului, Haj Amin Al Husseini, tatăl naționalismului palestinian, de partea cu naziștii în timpul al doilea război mondial și a asistat la uciderea copiilor evrei din Europa în timpul Holocaustului.
În al doilea rând, Pappe nu abordează modul în care palestinienii manipuleze Holocaustului în polemici lor împotriva Israelului.
În aceste cazuri rare, atunci când liderii din lumea arabă recunosc că Holocaustul sa întâmplat de fapt, aceasta este în scopul de a lega acest eveniment cu pretinsa suferința palestinienilor în mâinile lui Israel. De exemplu, în luna aprilie 2014, președintele palestinian Mahmoud Abbas "denunțat Holocaustul ca infracțiunea modernă" cel mai atroce "." Cu toate acestea, în același discurs, el a comparat "palestinieni de holocaust victimelor, declarând că cei doi au suferit de" nedreptate, opresiune și [erau] a negat libertate și pace. "
Această încercare de a crea o paralelă între ceea ce sa întâmplat cu evreii sub naziști și greutățile actuale cu care se confruntă palestinieni - care ca acest articol explică, sunt în primul rând datorită acțiunilor liderilor palestinieni - este scandalos. Naziștii dezumanizat sistematic și anihilat șase milioane de evrei, bărbați, femei și copii, pur și simplu pentru că erau evrei. Evreii vizate de către naziști a trecut printr-un întreg lot mai mult ca o negare a "libertate și pace."
În plus, nu există absolut nici o echivalență morală între genocid metodic din partea naziștilor și măsurile Israel ia pentru a contracara atentatori sinucigasi care vizează civili nevinovați. Dar, mai degrabă decât de acord ce sa intamplat de fapt cu evreii - în loc de minimizarea ea referindu-se la ea ca "nedreptate" și "asuprire" - Abbas exploatează tragedia Holocaustului, ca parte a unei strategii deliberate de a demoniza și delegitimize acțiunile evreilor de stat.
În cazul în care același standard se aplică manipularea palestinian a Holocaustului ca este folosit pentru a judeca amintirea lui Israel a unei astfel de eveniment traumatic în psihicul evreiesc, nu ar trebui să Pappe și producătorii de sionismului nedecontate ia în considerare posibilitatea că sufletul palestinian poate fi corupt și că narativ lor contrived poate fi un obstacol major în calea păcii?
Dar Ilan Pappe spune nimic despre manipularea flagrantă a Holocaustului în sensul politice ale palestinienilor. În schimb, acest eveniment devastator în istoria evreilor este folosit pentru a muta accentul de la anihilarea evreilor la oprimarea pretinsa de palestinieni de către israelieni, care au portretizat ca noi naziștii.
În conformitate cu raison d'etre pentru întreaga DVD, Pappe prezintă Israel, și Israel numai, ca motiv pentru lipsa de pace în Orientul Mijlociu.
Old Apartheid Canard
Episodul 3, intitulat "Triumful sionismului" și produs și narat de Ronen Berelovich, introduce o afirmație popular folosit de cei care încearcă să demonizeze Israel - că Israelul este un stat apartheid. Jeff Halper de la Universitatea Ebraică face o legătură clară între apartheid din Africa de Sud și a statului evreu atunci când afirmă că blocuri de decontare israeliene în zonele A și B din Cisiordania împărți zonele palestiniene în "mici insule mici", pe care o numește "bantustane."
El spune:
Israelul a creat blocuri masive de decontare, șapte blocuri de decontare, așezări individuale nu doar discrete, ci șapte blocuri, care sunt consolidate, care apoi împărțiți aceste zone A și B în insule, crea coridoare israeliene în între, și aceste blocuri de decontare va fi anexat apoi în Israel . Deci, Israelul va ocupa în principal de 90% din țară și palestinieni vor primi 10% din țară în mici insule mici.
Halper sprijină corelație lui între zonele palestiniene, care sunt împărțite de existența așezărilor israeliene și crearea de bantustane pentru locuitorii negru din Africa de Sud prin întemeiat pe toți dezvoltare a infrastructurii și a drumurilor în Cisiordania se face în scopul de a conecta așezările la restul de Israel pentru a controla terenul.
Potrivit lui:
Israelul construiește, cu suport american american, aproape totală, un sistem de trei miliarde de dolari de drumuri de ocolire și autostrăzi de-a lungul teritoriile ocupate care apoi le [așezările] leagă fizic în Israel, astfel încât să creeze în țară ... o tesatura urbane, unde Blocuri de decontare sunt o parte integrantă din zona de metrou de Israel în sine ... o grila autostradă ... un sistem electric ... un sistem de apă .
Implicația este evident - că toate dezvoltare este exclusiv în beneficiul localităților și pentru a asigura un control israelian în Cisiordania. Cu toate acestea, nimic nu poate fi mai departe de adevăr.
Dezvoltarea lui Israel a infrastructurii și a drumurilor beneficii israelieni și palestinieni deopotrivă.
Un exemplu al modului de dezvoltare israelian beneficii palestinieni este demonstrat de sute de kilometri de noi, conducte de apă, care au legătură sute de sate și orașe palestiniene la sistemul de apă nou construite Israelului. Cu toate acestea, Israelul nu construi doar conductele de apă pentru a furniza apă pentru palestinieni, ci ca CAMERA a documentat, Israel furnizează comunitățile palestiniene cu apă din fântâni israeliene.
Există unele sate palestiniene și orașe care nu primesc apă israeliană, dar ca acest articol subliniază, unele sate și orașe care nu sunt conectate la noul sistem au refuzat serviciul din motive politice, crezând că acceptarea ofertei de către Israel a unei nou de alimentare cu apă ar legitima prezența Israelului în Cisiordania.
Israelul furnizează, de asemenea, Autoritatea Palestiniană cu energie electrică prin intermediul Israel Electric Corporation, în ciuda faptului că PA nu datorează corporației o sumă substanțială de bani. Spre deosebire de ceea ce se întâmplă atunci când consumatorii individuali nu plătesc factura lor, compania de electricitate a continuat să se prevadă că electricitate, mai degrabă decât prin oprirea cum ar fi, în cazul de coloniști israelieni care nu plătesc facturile.
Palestinienii continuă să aibă electricitate, chiar dacă AP datorat Israel Electric Corporation 1167000000 NIS ca din 25 decembrie 2013.
În opoziție cu afirmația Halper că Israelul a dezvoltat infrastructura în zonele A și B din Cisiordania, care servește doar coloniștii, faptele arată că Israelul furnizează apă și energie electrică pentru palestinieni sau nu doresc apa, și dacă le plătesc sau nu a acestora factura electric.
Halper prevede, de asemenea, că Israelul construiește sisteme de drum care se conectează așezări cu restul Israel, în scopul de a crea "o țesătură urbană." Implicit în declarațiile sale este acuzația că aceste drumuri sunt numai pentru utilizarea de coloniști - sau cu alte cuvinte, evrei . Într-adevăr, înainte de observațiile Halper, Ronen Berelovich a declarat deja că există "drumuri pentru numai evrei."
Cu toate acestea, așa cum CAMERA a demonstrat, "această taxă a ceea ce ar putea fi numit" apartheid rutier "este fals - nu exista" doar-colonist "(sau"-doar evreiesc ", așa cum alte surse de multe ori taxa) drumuri."
Există drumuri care sunt limitate la israelieni din motive de securitate, dar toate israelienii folosiți aceste drumuri - nu doar coloniști, nu doar evrei, ci arabii israelieni, de asemenea. Prin urmare, acuzația că Israelul este un stat apartheid, pentru că dezvoltă numai infrastructură și drumuri, în scopul de a conecta așezări cu restul Israel este în mod clar nefondată.
Ce urmează
221 st Adunarea Generală a PCUSA va convoca paisprezece-21 iunie în Detroit. Unul dintre cele nouă rezoluțiilor anti-Israel de pe agenda include denumirea Misiunea de responsabilitate prin investiții (MRTI) comisii recomandare care cele trei societăți-Caterpillar, Hewlett Packard și Motorola Solutions - se adaugă la lista de cesiune cultului lui. Motivul - acestea nu sunt în conformitate cu politica GA privind investirea social responsabilă, care este un alt fel de a spune că aceste companii fac afaceri cu Israelul.
În 2006, GA stabilit criterii de cesiune care includ: violența de israelieni sau de palestinieni împotriva civililor nevinovați; Ocupație militară israeliană a oricărui teritoriu în afara granițelor sale ca din 1967; demolarea de case palestiniene, distrugerea terenurilor agricole și confiscarea bunurilor palestiniene (care este interpretat de a include construcție în așezările); construirea de bariere de dincolo de 1967 "linia verde" și construirea de așezări israeliene și a drumurilor israeliene numai în teritoriile palestiniene ocupate.
DVD-ul care însoțește Sionismul nedecontate prevede narațiunea fals necesară pentru a sprijini aceste criterii. Prin încercarea de a convinge audiența că sionismul și însăși existența statului Israel sunt cauza lipsei de pace în Orientul Mijlociu, IPMN hrănește fundamentul ideologic necesar pentru MRTI de a face încă un alt caz de cesiune de Israel în această Adunarea Generală an.
Se poate spera doar că vor fi suficiente delegați prezenți, care nu au luat numai efortul de a fi informat cu privire la problemele, dar care vor avea suficient coloana vertebrală să stea împotriva unei astfel de demonizare virulent și delegitimarea sionismului și Israel.
